Mina şi Minu II sau Cum să ai o discuţie fără sens,cu întrebări fără sens şi răspunsuri scurte

Discuţie între Mina şi Minu.Să mă iertaţi dacă unele fraze nu au sens,pur şi simplu,ei doi vorbesc prin priviri şi e destul de greu să vă traduc cuvânt cu cuvânt,mai ales că Mina vrea să spună atât de multe în acelaşi timp încât te rătăceşti în privirea ei.Apropo,cei doi nu formează un cuplu,doar în mintea ei.Discuţia:
Mina:Ai simţit vreodată valurile cum se sparg de piciorele tale şi apa rece te înconjoară şi îţi cântă o melodie asurzitoare,dar repulsiv de dulce prin notele ei greţoase?
Minu:Nu.
Mina:Ai simţit vreodată palma vântului peste obrazul tău ars de soare?Şi cum îţi sopteşte el numele din adâncul abisului şi urletul lui îţi taie timpanul în două?
Minu:Nu.
Mina:Ai şimţit vreodată că încerci prea tare şă te lupţi cu timpul,iar când ai câştigat şi el a murit,viaţa te-a trântit înapoi în ghena speranţelor rătăcite?
Minu:Nu.
Mina:Ai simţit vreodată că primăvara a venit doar pentru tine,că păsările nu fac decât să îţi ducă durerea departe prin cântecul lor?Că florile înfloresc doar pentru ca au pe petale praful fericirii?Că soarele străluceşte doar ca să îţi lumineze părţile întunecate?
Minu:Nu.
Mina: Ai simţit vreodată că lumea s-a fracţionat în zeci de piese şi că un copil mic şi răsfăţat se joacă cu noi?Că suntem doar nişte pioni şi că acel copil o să se plictiseasca în curând de a juca şah şi ca probabil atunci vom fi aruncaţi într-o cutie de carton şi îngropaţi în curtea din spate?
Minu:Nu.
Mina:Dar ce ai păţit?Parcă tu erai cel vorbăreţ...
Minu:Nu.