Cetăţean cu drepturi depline. Superficialitatea e de sezonul trecut

Săptămâna trecută am primit de la primărie un atestat pentru că... am devenit majoră luna trecută. Interesantă diplomă... dacă o pot numi aşa. Am stat şi m-am gândit la avantajele împlinirii vârstei. Şi... da! Sunt mai multe decât mă aşteptam: acum pot să votez, pot să fac şcoala de şoferi ( nu o voi face prea curând... ), pot să dau oamenii în judecată, pot sa traiesc la alt nivel sentimentele, parcă acum nici nu îmi mai e ruşine să urăsc... De o lună şi ceva, încerc să gândesc mai matur :)) Şi să fiu mai veselă, să mă distrez mai mult, să nu mai regret nimic şi să nu mă mai mint.

Am început să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Si nu îmi place ce văd. Prea multă artificialitate, de superficialitate nu mai e vorba ( şi se spune că nu frumuseţea exterioară contează...), aroganţă, dar de aia grosolană... şi oameni ce pur si simplu sunt puşi pe Pământ ca să nu dispară specia. Toţi facem parte din fiecare categorie la un moment dat. Şi asta e al naibii de trist. Şi cel mai trist e... că nu ne dăm seama de asta... Suntem atât de superficiali că nu vedem bine nici realitatea. Suntem mult prea idealişti, fiecare trăieşte în propriul lui glob de cristal. Mă întreb ce se va întâmpla cand se va sparge? Oare vom vedea că de fapt totul e o iluzie şi ca minţindu-ne nu ne ajutăm deloc?

Superficialitatea ne ucide. Cântăreste prea mult. Ar trebui să se inventeze şi săli unde să dai jos superficialitatea. Mă întreb dacă s-ar duce cineva... Sezonul asta se merge pe implicare. Cel puţin eu încerc :D

Fără noimă

Ruşine să îmi fie. Nu am mai scris de doua săptămâni şi cu toate astea tot nu ştiu ce să scriu. Am scris până şi poezii, dar încă nu le public. Mai lucrez la ele.

Recent, mă rog nu chiar atât de recent, am... făcut multe lucruri... dar, mai ales, m-am gândit la multe lucruri. Am început să analizez totul, în cele mai mici detalii. Şi nu e bine. Deloc. Dar, pe de altă parte, încerc sa văd numai partea pozitivă a lucrurilor. Şi nu îmi iese, dar eu continui să încerc.

În altă ordine de idei, am nevoie de o pauză. Cred că mâine îmi voi lua camera şi cum tot stau eu aproape de nişte dealuri, o sa profit de ocazie şi voi incerca să fac nişte poze toamnei. Dacă reuşesc să imortalizez ceva frumos, o să le postez.

Întotdeauna mi-a placut foarte mult toamna. E un anotimp plin de melancolie, depresii, regrete, dar şi anotimpul fluturilor in stomac, anotimpul cel mai prielnic ca sa te îndragosteşti ( tare am impresia că mulţi mă vor contrazice ). Şi totuşi, încă nu simt asta... deşi toamna e aproape de sfârşit... şi parcă nici inspiraţia aia tipic toamnei nu o mai am... Poate e din cauza vremii :D

Şi totuşi... totul se complică.

Bine ai venit, Octombrie!

Nu am mai publicat nimic de ceva timp... Pur şi simplu, parcă nu am avut ce spune. S-au întamplat multe lucruri destul de semnificative între timp, dar nu am de gând sa fac din blog un jurnal cu foarte multe detalii pe care lumea se va plictisi citindu-le, deşi, din postările anterioare văd că tind să fac asta... Săptămâniile care tocmai au trecut, am jonglat cu veselia şi melancolia fără un motiv anume. Am încercat să îmi organizez mai bine timpul, nu prea am reuşit... dar încă mai încerc.

De ieri, tot devorez o carte de Stepehen King( La miezul nopţii) şi mi-am dat seama că stilul lui încă mă face să tresar la fiecare mişcare ce o aud în timp ce îi citesc poveştile. Unele lucruri, pur şi simplu nu ne pot plictisi. Sunt lucruri care ne trezesc interesul chiar şi după foarte mult timp. Sau lucruri care pur şi simplu ne stârnesc interesul, dar nu le putem avea. Sau le-am avut, sau le.am fi putut avea. Ca şi cum am avea o cioclată imensă(eventual amăruie, ca sa fie mai gustoasă) şi abuzăm de ea, iar când se termină plângem dupa ea ca un copilaş. Pare că am deviat de la subiect, dar nu e aşa.

O să încerc sa postez mai des. Promit. Acum revin la Stephen King.

Three Days Grace - Last to know
Asculta mai multe audio Muzica

Three Days Grace - Lost In You
Asculta mai multe audio Divertisment

Leapsa

Primită de la Heliana

prima băutură: probabil lapte

prima mâncare: pas...

prima amintire: eu, copil mic de vreo 4-5 ani mergând cu maşina lui unchimio.

primul gând frumos: când eram mică aveam numai gânduri frumoase în minte..gen: aş putea să îi cumpăr ceva de mâncare cerşetorului...

primul gând urât: gândurile urâte au început odată cu şcoala... nu mi-l amintesc pe primul...

prima faptă bună: am ajutat un căţeluş

prima faptă rea: nu am împărţit o bucată de ciocolată cu o prietenă, în cls I. A fost prima oară când am refuzat..

şi încă mai am remuşcări...

primul contact cu calculatorul: jocul Harry Potter

prima senzaţie: anxietate...ce caută atâţia copii la un singur loc? Eram destul de antisocială când eram mică:))

prima enervare: acelasi răspuns ca la întrebarea anterioară.

prima spaimă: primul coşmar.

prima emisiune tv: era o emisune pe Tvr 1 despre gimnastele României...

prima carte începută: citeam multe poveşti nemuritoare când eram mică şi poveşti cu zâne. Dar prima carte citită în

întregime, a fost Robinson Crusoe, în clasa a III-a.

primul vis: Că era război şi îmi vorbea icoana şi mă avertiza..etc... mă uitam f mult la desene atunci şi

eram foarte credincioasă.

către Teo

Zilele astea...

Zilele astea m-am întors de la bunici ( Feteşti, Ialomiţa). Deja îmi lipseşte liniştea de acolo... Singurul regret al meu a fost că nu am putut ajunge la Rock city, dar când mi-am recuperat netul am aflat că s-a amânat...

În altă ordine de idei, zilele astea am descoperit un nou forum. Deşi nu sunt adepta lor, acesta e un forum nou, dar care pare sa promită multe. Take a look: here.Acolo am găsit o postare: 100 de moduri de a te sinucide ( e sadic-amuzant :)) ) Câteva exemple: 11. Folosesti puterile telekinetice pentru a face tavanul sa cadă pe tine, 23. Spânzură-te cu beteala atârnată de tavanul City Mall-ului, in perioada Crăciunului., 37. Pune-te rău cu un trib de canibali.
38. Încearcă să te inneci cu o linguriţă de apă. Nu te da bătut pana nu iţi iese., 42. Inchide-te într-o camera. Aşteaptă să mori de foame., 48. Numără toate zecimalele lui pi. (nu, alea nu sunt toate… are o infinitate de zecimale), 62. Joacă-te cu crocodili. Restul aici.

Şi melodia pe care o tot ascult de vreo doua săptămâni încontinuu:

the white stripes - i just don't know what to do with myself
Asculta mai multe audio Muzica

Leapşa

Primită de la Heliana :

What was your first:

Car - none

Trip within borders - Ialomiţa... cred

Trip abroad- not yet

Memory - primul meu coşmar de la vârsta de 5 ani. Prima mea păpuşă, Medeea, întorsese capul şi se uita urât la mine. Atât îmi amintesc. De atunci am considerat-o păpuşa mea posedata şi o iubeam mai mult:))

Pet - Rex, un câine lup, negru.

Crush - Chris Marquette ( are nişte ochii căprui adorabili...)

Discovery - ceea ce cauţi se află aproape întotdeauna în faţa( sau în spatele, în cele mai rele cazuri) ta

Job - none

Idol - probabil Gandhi, dar nu e chiar un idol... Si Stephen King, e exemplul meu de om amibiţios pe care aş vrea sa il urmez.

Creation - Origami...adoram Origami prin clasa a IV-a

Leapsa merge mai departe la Eduard.

Jucăria de lut

Coborât de ideile renascentiste, în ochii divinităţii,
Se întoarce la nonconformism.
Energia ei e îmbuteliată într-o inimă de lut.
Nicio creaţie nu a mai atins Luceafărul,
O creaţie cu Luna şi Soarele în privire.
Ea, colorează nervii,
Fură culorile curcubeului,
Aruncă în aer cu veselie,
Înveseleşte pesimismul.
Trăieşte în foi de jurnal,
Inspiră lumina, expiră întunericul
Aleargă printre stele
şi are prieteni imaginari înalţi.
Ascultă ritmul frunzelor ce cad
Si îşi desenează necazurile pe nisip.
Işi cunoaşte limitele şi le depăşeşte,
Speră la un Soare mai apropiat de lună,
La o inimă adevărată.
Ea nu a simţit dragostea.
Si dacă ar simţi-o ?
Probabil ar desena-o pe o stâncă.
Şi dacă ar desena-o?
Probabil ar duce stânca mai aproape de ea.
În Empireu.

Joan Osborne - What If God Was One Of Us
Asculta mai multe audio Muzica