Sunt începătoare.E cam prima oară când scriu o poezie. Oricum, dacă aveţi critici lăsaţi comentariu, dacă v-a plăcut lăsaţi comentariu.
Străinul
Rătăcea printre nisipuri fierbinţi,
nici soarele nu îl simpatiza.
Îl ardea încet.
Razele lui dansau frenetic,
oamenii îl ocoleau îndiferenţi
părea că nu îl observă.
Atmosfera era parcă
învăluită în altă culoare;
iar sufletul lui urla după ajutor –
însă buzele rămâneau nemişcate…
Vedea oamenii, vedea casele,
vedea magazinele, vedea cozile.
Un bob de orez – Atât era.
Un erou într-un glob de sticlă,
un adevăr într-o mare de minciuni.
„M-am pierdut... Mă puteţi ajuta?”
Ar fi spus de-ar fi avut vlagă
însă buzele sale rămâneau nemişcate
la indiferenţa trecătorilor.
Nimeni nu îl privea… Nimeni.
„Da, te-ai pierdut.”
Răspunse aceeaşi voce:
a sa!
Privirea-i implora ajutorul.
Păcat că nimeni nu o observa…
Mulţi se uitau prin ea
dar nimeni nu băga cu-adevărat
de seamă.
Gândurile se certau disperate.
Ochii prindeau o altă privire,
una de astă dată blândă, delicată:
“Cu ce vă pot ajuta?”
Dar murmurul părea rupt din basme
şi se topi uşor în urechile
străinului…
Video: Billy Joel-The stranger(una dintre melodiile mele preferate)
,, Well,we all fall in love
But we disregard the danger
Though we share so many secrets
There are some we never tell
Why were you so surprised
That you never saw the stranger
Did you ever let your lover see
The stranger in yourself?"
2 comentarii:
Good start, welcome between us. :p
"Un erou într-un glob de sticlă" - îmi place imaginea asta în mod special, nu ştiu, poate că aşa suntem toţi, captivi în propriul nostru bol, având impresia că de fapt suntem liberi şi importanţi pentru o lume întreagă.
Nice. :)
Cine stie, cunoaste! :))
Bun debut, mergi mai departe! ;;)
Trimiteți un comentariu