"Aţi observat vreodată cum dispar culorile aprinse spre sfârşitul vieţii?în final,lucrurile par în permanenţă gri,aşa,ca o rochie spălată de prea multe ori.",spunea Stephen King.
Încă o tentativă de poezie.Aştept o părere sinceră :).
P.s.: "Omul pubelă" de Matei Vişniec.Genială cartea!O recomand tuturor!Şi staţi liniştiţi,nu e horror:D
Cuvinte sugrumate de iluzii seci
Steaua argintie încă străluceşte în pod.
Încă îţi aud paşii,încă te văd
Vocea ta îmi alunecă prin vene.
Te-ai contopit cu umbrele,ca întotdeauna.
Un suflet mort,o voce moartă,o realitate vie.
Papuşa încă e pe noptieră,
Trandafirul în vază,
Trandafirul ăsta e vestejit.
Vreau să mă privesc în ochii tai,
Zâmbetul tău să îmi adune cioburile din inimă,
Doar o privire.Atât vreau.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
uh
I like.
"Vocea ta îmi alunecă prin vene." - ideea asta mi se pare că sună aşa bine, dar întreaga poezie e reuşită.
Norocul începătorului, Adino sau ai har? :)))
... Ma consolez cu ideea ca nu esti asa decat cand iei o nota mica =))
si poezia asta e faina, dar parca imi place mai mult cealalta. iar incep cu numerotarea:))
1: trimite-le la un concurs, ca incep sa cred ca are dreptate dna. diriginta cand spune ca "avem potential dar nu vrem sa facem ceva sa scoatem in evidenta asta".
2: tine-o tot asa:) fara gluma, ultimele poezii sunt mult mai evoluate decat prima. So, cu cat vei scrie mai multe, cu atat mai mult iti vei perfectiona stilul. bravo din nou=D>
superb:X
'Zâmbetul tău să îmi adune cioburile din inimă,
Doar o privire.Atât vreau. '
E.... wow! :)
In psihologie gri = Nu imi pasa...
E o iluzie ce te indeamna la nepasare, sa inteleg?
Trimiteți un comentariu