Mi-ar fi placut...

... să fie un inel. Ca să îl pot învârti pe deget.
... să îl hrănesc doar cu gânduri, ca să îl țin ocupat. Le-aș fi adunat de la oamenii pierduți în lumea lor, care își lasă gândurile să zboare( le poți prinde chiar și cu mâna liberă, dar ai grijă să nu intre cumva în capul tau, altfel devii prizonierul lor).
...să fie de lut, ca să îl pot modela.
...să fie de lemn, ca să îl pot alinta Pinocchio sau Buratino.
...să fie un ursuleț de pluș ca să îl sufoc atunci cand am coșmaruri.
... să aibă urechi ascuțite, blană și gheare ca să poată fi o pisică. Ar fi putut chiar să învețe să toarcă.
...să fie un robot ca să îl pot programa, reseta, porni, opri, incărca, seta și în cap sa aibă doar un cip și să fie de metal ca să nu rămână urme pe corpul lui atunci când se lovește de pereti.
...să fie prinț. Ca să îi pot scrie un basm și să îi ofer cadou un cal.
...să fie o insecta. Ca să decid dacă îl strivesc sau îl las să traiasca.
...să fie o zi a saptămânii. Așa aș fi știut mereu că se va întoarce.
...să fi fost un tatuaj ca să îl pot avea mereu cu mine și să îl cunosc doar eu.
Mi-ar fi placut să îl fi inventat. Așa aș fi fost sigură că există.

Ah! Vacanţa!

Things keep getting better!
Uitandu-mă în urmă îmi dau seama ca m-am distrat vara asta. Cupa Izvoarelor, Summer School, Global Village şi.... cutia( Teo ştie) ! Şi parcă totul e din ce în ce mai bine. Am ambiţie, am putere, am vise. Şi sunt sigură că vacanţa asta va fi din ce in ce mai buna.
Voi cum sunteţi? Vă distraţi?

Eu, Tu

Eu nu
Eu da
Eu noi
Tu tu
Tu eu
Tu noi.
Eu plâng lipsa de vitamina A
cu unghiile scrijelindu-ți privirea
Tu strivești buburuze cu degetul mare
de la cealaltă mână stângă.
Noi suntem din ciocolată
Gândim doar când e frig afară
Suntem eschimoșii de la Marea Neagră
Eu nu.
Tu noi
Noi noi.

Din nou

Mereu zic ca o sa scriu mai des şi... nu prea ma ţin de cuvânt. De data asta nu mai zic nimic. Mai sigur aşa.

Vreau doar să postez o melodie care mă poate înveseli oricând. Cred că toată lumea o ştie. Mi se pare superbă.

http://
Asculta mai multe audio Muzica

Oameni de sticlă îmbrăcați în păcate ,

își poartă orgoliul la vedere și inteligența în buzunar.

De ce ai vrea să trăiești într-o lume

unde sunt cu toți morți?

Cum de nu te impresionează strigătul de ajutor al lupilor?

și viața ta arzând e o torță de apă

și țipete îți curg prin vene

și lilieci prin gânduri

și nimic prin inima.

Nichita Stănescu

---

Inima

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

Fericire. La kilogram, la metru, la grade Celcius. Și fericirea asta vine de peste tot, dar se oprește la un metru de mine și mă privește indiferentă. O parte din ea sare entuziasmată în brațele mele. Restul tot e indiferentă. Dar nu îmi pasă. E totuși plăcută. Asta nu înseamnă că mă mulțumesc cu puțin. Economisesc.



Și priviri îți circulă prin vene și sânge prin ochi.

Confuzie

Capul îmi e plin de cuvinte necunoscute. Încep să reneg gândurile raționale și să ascult de ce unii oameni numesc suflet și nu e bine. Dar pe o ureche îmi intră mobilitatea socială, pe alta o turmă de idei ce nu au deloc legătură cu sociologia. Și totuși sunt pe loc, dar mă învârt și încep să amețesc. Dar e o amețeală plăcută, dar nu e benefică. Și oamenii trec pe lângă mine purtând aceleași pălarii vechi, purtând aceleași haine ponosite și aceleași priviri inexpresive. Le aud pașii mult mai tare decât ar trebui, iar vocile lor sunt ca niște sulițe în timpan și parcă toți vor să mă nimicească. Iar eu îmi pot construi un glob de sticlă imens. Dar oamenii îl vor sparge și atunci cine mă va apăra de sulițele din glasul lor? Sunt sigură că pot trece printre ei. Sunt sigură că îi pot înfrunta. Dar până când o sa am acel curaj, până o să îmi dai acel curaj, o să continui să mă învârt, sperând ca nu o să amețesc prea rău. Încă sunt aici, dar locul devine mult prea gălăgios și mă rănește.

Am revenit!!!

Dupa o pauză mult prea lunga, am revenit cu o postare. Recent, simțeam nevoia să scriu. Motivul nu îl știu exact, poate e faptul că de 4 luni nu îmi mai găsesc jurnalul... și îi simt lipsa. Din nou, nu am un subiect despre care să vorbesc așa că o să bat câmpi sperând că nu voi cădea în penibil.
Aș putea vorbi despre faptul că sunt probabil printre cei 0,0001 % adolescenți de pe această planetă ce nu are cont de facebook. Încă mă aștept ca fanii Facebook să mă răpească pe mine și pe restul de 0,0001% persoane și să ne închidă într-o cameră unde sa avem doar un calculator și să ne oblige sa ne facem cont folosind diverse tactici de tortură virtuale. Am o imaginație prea... fără sens.
AA! Și așa ca de final, să aveți o primăvară plină de gânduri înflorite și dorințe în limita bunului simț!
P.S. : Mulțumesc din suflet persoanelor speciale care m-au susținut timp de 6 ore la concursul de monologuri ” Speak Out ” !

Cetăţean cu drepturi depline. Superficialitatea e de sezonul trecut

Săptămâna trecută am primit de la primărie un atestat pentru că... am devenit majoră luna trecută. Interesantă diplomă... dacă o pot numi aşa. Am stat şi m-am gândit la avantajele împlinirii vârstei. Şi... da! Sunt mai multe decât mă aşteptam: acum pot să votez, pot să fac şcoala de şoferi ( nu o voi face prea curând... ), pot să dau oamenii în judecată, pot sa traiesc la alt nivel sentimentele, parcă acum nici nu îmi mai e ruşine să urăsc... De o lună şi ceva, încerc să gândesc mai matur :)) Şi să fiu mai veselă, să mă distrez mai mult, să nu mai regret nimic şi să nu mă mai mint.

Am început să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Si nu îmi place ce văd. Prea multă artificialitate, de superficialitate nu mai e vorba ( şi se spune că nu frumuseţea exterioară contează...), aroganţă, dar de aia grosolană... şi oameni ce pur si simplu sunt puşi pe Pământ ca să nu dispară specia. Toţi facem parte din fiecare categorie la un moment dat. Şi asta e al naibii de trist. Şi cel mai trist e... că nu ne dăm seama de asta... Suntem atât de superficiali că nu vedem bine nici realitatea. Suntem mult prea idealişti, fiecare trăieşte în propriul lui glob de cristal. Mă întreb ce se va întâmpla cand se va sparge? Oare vom vedea că de fapt totul e o iluzie şi ca minţindu-ne nu ne ajutăm deloc?

Superficialitatea ne ucide. Cântăreste prea mult. Ar trebui să se inventeze şi săli unde să dai jos superficialitatea. Mă întreb dacă s-ar duce cineva... Sezonul asta se merge pe implicare. Cel puţin eu încerc :D

Fără noimă

Ruşine să îmi fie. Nu am mai scris de doua săptămâni şi cu toate astea tot nu ştiu ce să scriu. Am scris până şi poezii, dar încă nu le public. Mai lucrez la ele.

Recent, mă rog nu chiar atât de recent, am... făcut multe lucruri... dar, mai ales, m-am gândit la multe lucruri. Am început să analizez totul, în cele mai mici detalii. Şi nu e bine. Deloc. Dar, pe de altă parte, încerc sa văd numai partea pozitivă a lucrurilor. Şi nu îmi iese, dar eu continui să încerc.

În altă ordine de idei, am nevoie de o pauză. Cred că mâine îmi voi lua camera şi cum tot stau eu aproape de nişte dealuri, o sa profit de ocazie şi voi incerca să fac nişte poze toamnei. Dacă reuşesc să imortalizez ceva frumos, o să le postez.

Întotdeauna mi-a placut foarte mult toamna. E un anotimp plin de melancolie, depresii, regrete, dar şi anotimpul fluturilor in stomac, anotimpul cel mai prielnic ca sa te îndragosteşti ( tare am impresia că mulţi mă vor contrazice ). Şi totuşi, încă nu simt asta... deşi toamna e aproape de sfârşit... şi parcă nici inspiraţia aia tipic toamnei nu o mai am... Poate e din cauza vremii :D

Şi totuşi... totul se complică.

Bine ai venit, Octombrie!

Nu am mai publicat nimic de ceva timp... Pur şi simplu, parcă nu am avut ce spune. S-au întamplat multe lucruri destul de semnificative între timp, dar nu am de gând sa fac din blog un jurnal cu foarte multe detalii pe care lumea se va plictisi citindu-le, deşi, din postările anterioare văd că tind să fac asta... Săptămâniile care tocmai au trecut, am jonglat cu veselia şi melancolia fără un motiv anume. Am încercat să îmi organizez mai bine timpul, nu prea am reuşit... dar încă mai încerc.

De ieri, tot devorez o carte de Stepehen King( La miezul nopţii) şi mi-am dat seama că stilul lui încă mă face să tresar la fiecare mişcare ce o aud în timp ce îi citesc poveştile. Unele lucruri, pur şi simplu nu ne pot plictisi. Sunt lucruri care ne trezesc interesul chiar şi după foarte mult timp. Sau lucruri care pur şi simplu ne stârnesc interesul, dar nu le putem avea. Sau le-am avut, sau le.am fi putut avea. Ca şi cum am avea o cioclată imensă(eventual amăruie, ca sa fie mai gustoasă) şi abuzăm de ea, iar când se termină plângem dupa ea ca un copilaş. Pare că am deviat de la subiect, dar nu e aşa.

O să încerc sa postez mai des. Promit. Acum revin la Stephen King.

Three Days Grace - Last to know
Asculta mai multe audio Muzica

Three Days Grace - Lost In You
Asculta mai multe audio Divertisment

Leapsa

Primită de la Heliana

prima băutură: probabil lapte

prima mâncare: pas...

prima amintire: eu, copil mic de vreo 4-5 ani mergând cu maşina lui unchimio.

primul gând frumos: când eram mică aveam numai gânduri frumoase în minte..gen: aş putea să îi cumpăr ceva de mâncare cerşetorului...

primul gând urât: gândurile urâte au început odată cu şcoala... nu mi-l amintesc pe primul...

prima faptă bună: am ajutat un căţeluş

prima faptă rea: nu am împărţit o bucată de ciocolată cu o prietenă, în cls I. A fost prima oară când am refuzat..

şi încă mai am remuşcări...

primul contact cu calculatorul: jocul Harry Potter

prima senzaţie: anxietate...ce caută atâţia copii la un singur loc? Eram destul de antisocială când eram mică:))

prima enervare: acelasi răspuns ca la întrebarea anterioară.

prima spaimă: primul coşmar.

prima emisiune tv: era o emisune pe Tvr 1 despre gimnastele României...

prima carte începută: citeam multe poveşti nemuritoare când eram mică şi poveşti cu zâne. Dar prima carte citită în

întregime, a fost Robinson Crusoe, în clasa a III-a.

primul vis: Că era război şi îmi vorbea icoana şi mă avertiza..etc... mă uitam f mult la desene atunci şi

eram foarte credincioasă.

către Teo

Zilele astea...

Zilele astea m-am întors de la bunici ( Feteşti, Ialomiţa). Deja îmi lipseşte liniştea de acolo... Singurul regret al meu a fost că nu am putut ajunge la Rock city, dar când mi-am recuperat netul am aflat că s-a amânat...

În altă ordine de idei, zilele astea am descoperit un nou forum. Deşi nu sunt adepta lor, acesta e un forum nou, dar care pare sa promită multe. Take a look: here.Acolo am găsit o postare: 100 de moduri de a te sinucide ( e sadic-amuzant :)) ) Câteva exemple: 11. Folosesti puterile telekinetice pentru a face tavanul sa cadă pe tine, 23. Spânzură-te cu beteala atârnată de tavanul City Mall-ului, in perioada Crăciunului., 37. Pune-te rău cu un trib de canibali.
38. Încearcă să te inneci cu o linguriţă de apă. Nu te da bătut pana nu iţi iese., 42. Inchide-te într-o camera. Aşteaptă să mori de foame., 48. Numără toate zecimalele lui pi. (nu, alea nu sunt toate… are o infinitate de zecimale), 62. Joacă-te cu crocodili. Restul aici.

Şi melodia pe care o tot ascult de vreo doua săptămâni încontinuu:

the white stripes - i just don't know what to do with myself
Asculta mai multe audio Muzica

Leapşa

Primită de la Heliana :

What was your first:

Car - none

Trip within borders - Ialomiţa... cred

Trip abroad- not yet

Memory - primul meu coşmar de la vârsta de 5 ani. Prima mea păpuşă, Medeea, întorsese capul şi se uita urât la mine. Atât îmi amintesc. De atunci am considerat-o păpuşa mea posedata şi o iubeam mai mult:))

Pet - Rex, un câine lup, negru.

Crush - Chris Marquette ( are nişte ochii căprui adorabili...)

Discovery - ceea ce cauţi se află aproape întotdeauna în faţa( sau în spatele, în cele mai rele cazuri) ta

Job - none

Idol - probabil Gandhi, dar nu e chiar un idol... Si Stephen King, e exemplul meu de om amibiţios pe care aş vrea sa il urmez.

Creation - Origami...adoram Origami prin clasa a IV-a

Leapsa merge mai departe la Eduard.

Jucăria de lut

Coborât de ideile renascentiste, în ochii divinităţii,
Se întoarce la nonconformism.
Energia ei e îmbuteliată într-o inimă de lut.
Nicio creaţie nu a mai atins Luceafărul,
O creaţie cu Luna şi Soarele în privire.
Ea, colorează nervii,
Fură culorile curcubeului,
Aruncă în aer cu veselie,
Înveseleşte pesimismul.
Trăieşte în foi de jurnal,
Inspiră lumina, expiră întunericul
Aleargă printre stele
şi are prieteni imaginari înalţi.
Ascultă ritmul frunzelor ce cad
Si îşi desenează necazurile pe nisip.
Işi cunoaşte limitele şi le depăşeşte,
Speră la un Soare mai apropiat de lună,
La o inimă adevărată.
Ea nu a simţit dragostea.
Si dacă ar simţi-o ?
Probabil ar desena-o pe o stâncă.
Şi dacă ar desena-o?
Probabil ar duce stânca mai aproape de ea.
În Empireu.

Joan Osborne - What If God Was One Of Us
Asculta mai multe audio Muzica

Leapsa

Leapşa primită de la Măry.
1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând: " De aici, actualitatea miturilor, interesul reînnoit pentru textele care le-au " ("Invocarea morţilor şi coborârea în Infern", P.Brunel )
2) Fara să verifici, cât e ceasul?00:10
3) Verifică.00:26 (:-s)
4) Cum eşti imbrăcat?Într-un tricou imens( pe mine pare rochie...) pe care e scris : SAY AAH! (accentul din Maine).
5) Înainte să răspunzi la chestionaru' ăsta, la ce te uitai? Blogul lui Mary
6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?Ticăitul de la ceas.
7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci? În urmă cu vreo patru ore...la o plimbare... nu prea benefică.
8) Ce-ai visat azi-noapte? Ouch...multe şi aiurea. Am visat că îmi cumpărasem o carte de aia cu jocuri logice pt copii mici şi o ascundeam ca să nu mă vadă cineva cu ea. Şi în ea am descoperit un mesaj, în care una spunea că vrea să se împace cu unu... şi apoi o câmpie... si multe numere( ce înseamnă că o să înnebunesc :)) tell me something i dont know :)) )
9) Când ai râs ultima oară? Hmm... azi... pe la 4 când am ajuns să citesc rubrica de matrimoniale şi vedem toţi barbaţii capricorni că îşi cauta femei tinere, cu vârste între 30 şi 50 şi care au avut o viaţă nefericită, pentru că şi ei au avut ( ma rog, erau mai multe anunturi funny )
10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?Vopsea.
11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată? Materiale ca să fac un adăpost pentru animale.
12) Care-i ultimu' film pe care l-ai vazut? Push. Genial.
13) Ai vazut ceva neobişnuit azi? Nu cred...
14) Ce părere ai despre chestionaru' asta? Pas.
15) Spune-ne ceva ce nu ştim incă. Mă doare capul.
16) Ce nume i-ai da fetei tale? Emma, Alexandra sau Aurora.
17) Dar băiatului tau? Alexandru.
18) Te-ai gandit deja să locuieşti în străinătate? Nu m-am gândit...
19) Ce ai dori să-ţi spună Dumnezeu când intrii pe Porţile Raiului? Iar tu?/ Te invităm să îţi iei o pereche de aripi, sau poţi folosi teleportarea, şi să te duci la sectorul 4, acolo vei găsi rafturi întregi cu Stephen King...
20) Daca ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba? Aş construi mai multe adăposturi pentru animale:D
21) Îţi place să dansezi?Nu chiar...
22) George Bush? De ce ?:-s
23) Care a fost ultima chestie care pe care ai vazut-o la teveu? H2O Just add water. :D
24) Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru' asta? Cine vrea.

Insomnie 2

Nu imi place tăcerea.E aşa...plină de interpretări... Câteodată o simţi şi cum te înjunghie... şi apoi îţi râde în ceafă superior. O auzi cum se depărteză... şi mai ales o simţi, deşi e departe ştii ca nu o poţi înfrânge. Şi asta doare cel mai rău...

Vacanţa asta încă nu se anunţă specială.Plus că am ajuns deja in iulie...

Vreau la mare... :)

Cum spuneam mereu, vreau magazin de închiriat creiere funcţionale... Şi vreau concert Three Days Grace în România şi...mai vreau ceva:) .

.

E aproape miezul nopţii şi m-am întors cu o aşa mare poftă de scris ceva...nu ştiu ce să scriu, dar voi improviza pe parcurs...parcă am chef să îmi vărs toate supărarile aici...să le scriu şi să le las întipărite aici până o să expire, iar eu o să uit de ele. De fapt, nu sunt supărată... hmm...se vede că se apropie luna plină :)) Eu iar am insomnii, iar visez lucruri ciudate ( înainte visam pentru că citeam prea mult Stephen King, acum nu am mai citit de mult- ruşine mie- şi îi cam simt lipsa.).
Ascult piesa Vama Veche de la... Vama Veche:D Am auzit de ea în camp şi am zis să văd cum e. E superba:) Întotdeauna am adorat versurile melodiilor celor de la Vama...
Întotdeauna am fost de acord că bucuriile, zâmbetele, râsetele le folosim prea puţin. Hai să le reciclăm... Lumea asta e în criză de bucurie. Până şi fericirea a devenit superficială... Oamenii încep să se uite din ce în ce mai dubios când mă văd sărind peste trepte, alergând prin locuri aglomerate şi vorbind mult şi degeaba. Şi când ziceam că încep şi eu să mă maturizez :)) Încă mai gândesc copilăreşte şi mă comport la fel. Ieri, mi-am găsit jurnalul din 2003. Nu îmi vine să cred că am găsit o persoană pe care am menţionat-o şi atunci şi acum şi am scris şi cam aceleaşi lucruri :-" Oricum, e frumos să îmi citesc amintirile de atunci... Aveam 11 ani!! :))
Azi m-am uitat la South Park, deşi episoadele de miercuri seară au fost mai frumoase...:)
În fine, am ochii astupaţi de oboseală... simt că am cioburi în creier...
Mai vine cineva la Şcoala de Vară Lumen?
În altă ordine de idei, am aşteptat atât de mult vacanţa că parcă acum nu o simt... mi se pare un weekend prelungiiiiit.... Nici măcar poezii nu am mai scris de când a început vacanţa, am citit doar o carte, am fost doar într-un camp până acum... Sper ca vacanţa asta să fie mai plină. Pe cea trecută nu prea mi-o amintesc. A fost o amintire aşa fragilă, neînsemnată, că s-a dus cu prima amintire rătăcită şi a dispărut... Îmi amintesc doar Zilele Vâlcii, escapada la Călimăneşti şi cei 32 de km merşi pe jos, apusul de la Malul Alb( superb...) şi cele câteva zile la Braşov(toate astea au fost cu Teo :)) ) şi sfârşitul lumii!! Aia nu am uitat... cum mă suna mama, aşa calmă şi îmi dadea detaliile, iar eu şi Teo ne plângeam că nici pe lumea cealată nu scăpăm una de alta :)) Iar o să fiu acuzată că eu mereu aduc vorba de Teo :))
Încă ascult Vama Veche... Doamne, cât de genială e melodia... Vreau din nou concert Vama în Vâlcea!! Sau Emil! Dar, mai ales, concert Three Days Grace.... Apropo, ştie cineva daca trupa Kansas mai are concerte? Deşi, la ce vârstă înaintată au...
* Mina şi Minu are back. Back în black... Minu s-a blonzit practic. Mina doar teoretic.
Abia aştept să vină Claudia, verişoara mea. Daca o să mai stau prea mult închisă între cei patru pereţi albaştrii singură, o să înnebunesc.Jur.
P.s. : Click pt Emeric Imre- Nebunul de alb. E ceva puţin mai mult decât genială.

Cupa Izvoarelor 2009-Brezoi

Uite că am fost şi eu la Cupa de anul acesta. Având în vedere că am cam neglijat activităţile cercetăsesti în ultima vreme, am decis că măcar la Cupa să mă duc şi eu. Am rămas profund impresionată... a fost mult mai frumos decât mă aşteptam 8-> : peisaje superbe, hike-ul genial, oamenii deosebiţi, per total a fost incredibil. Deşi am cam rămas cu traume: doua nopţi am visat Azimut de 115 grade la 147 de paşii( de la Orientare) şi lămâi ( datorită devoratoarelor de lămâi ce stăteau prin preajma mea, vezi Heliana). Turnirul a fost interesant. Probele au fost: sfoara ( jocul acesta e mult mai distractiv faţă de ce credeam) , săritura în saci( la aia am participat şi eu:)) doar sunt sărituri:D ) şi alergatul cu mingea într-o lingură ( sper că nu am uitat vreo probă). Am prins răsăritul... AAA! Să nu uit de piesă!! Improvizaţie e cuvântul ce o descrie cel mai bine. Am avut un Hopa Ciripel, o prinţesă marca Versace, pe Soco Mojito (sper că am scris bine), cercetaşul karatist şi mulţi temerari dornici să ne ajute( sau să se afirme:D )

Despre Cupa a fost scris chiar şi în Adevărul, dar şi în Monitorul de Vâlcea.

p.s : Sugarcult-pretty girl 8->