Nu imi place tăcerea.E aşa...plină de interpretări... Câteodată o simţi şi cum te înjunghie... şi apoi îţi râde în ceafă superior. O auzi cum se depărteză... şi mai ales o simţi, deşi e departe ştii ca nu o poţi înfrânge. Şi asta doare cel mai rău...
Vacanţa asta încă nu se anunţă specială.Plus că am ajuns deja in iulie...
Vreau la mare... :)
Cum spuneam mereu, vreau magazin de închiriat creiere funcţionale... Şi vreau concert Three Days Grace în România şi...mai vreau ceva:) .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Mie imi place tacerea.
Ma agita, ma inspira, imi pune imaginatia in miscare ;))
Eu vreau la Sighisoaraaaa <3
uneori tăcerea e un factor necesar.
"Ceva"-ul e suficient.
Uneori imi place tacerea... tocmai fiindca o pot interpreta cum vreau eu...dar acum sunt satula de tacere.
Da. Si mie imi place tacerea, dar intr-o oarecare masura...
Trimiteți un comentariu