Pseudo jurnal

O zi destul de încărcată din toate punctele de vedere...sau bine,nu chiar din toate.Împreuna cu doamna dirigintă, am fost la biblioteca judeţeană "Antim Ivireanu", unde ne-au fost prezentate câteva proiecte realizate de Europe Direct(poze în curând).Foarte interesant.Voluntari erau chiar copii de vârsta noastră ce au avut o grămadă de avantaje.Asta m-a pus puţin pe gânduri.Apoi a urmat o oră de engleză în care am dezbătut feminismul,scriitoarele şi cum erau văzute femeile în Victorian Age şi doamna profesoară ne-a citit nişte paragrafe.Uite cam ce mi s-a părut mie mai interesant: "Este fatal sa fii femeie sau bărbat.","Mintea trebuie lăsată să sarbatorească în întuneric." "o problemă:chiar există femei?Nu se ştie daca există,daca o să mai existe sau unde este locul lor.Feminitatea este in pericol!Deveniţi femei!Femeia este un bărbat ratat.Ea este inesenţialul.El este subiectul.Ea e celălalt.","Între femeie şi univers nu mai există o barieră masculină."
În altă ordine de idei,azi a fost o zi aglomerată...şi...vineri e balul!!!Am rochie,am pantofi,am bucle,nu am manusi:-? Oricum,presimt că o să fie intresant.
Simt că inspiraţia mea alergă fericită printr-un colţişor al minţi mele şi nu vrea să se mai întoarcă.Mă priveşte superioară şi clipind cu genele ei lungi îmi propune să o mai las în pace.A obosit,săraca.Se scuză ea.Dar nu!Nu am mai folosit-o de mult.Probabil o să expire.O să putrezească alături de alte amintiri.Dar nu!E inspiraţia mea...trebuie să o aduc înapoi.Se caută inspiraţie.Imaginaţia e în pericol.Mina şi Minu vor să se mute..Am nevoie de inspiraţie.Şi de nişte mănuşi lungi,elegante.

Leapşa

Uite că am fost provocată la Leapşa de Teo aka Graţiela.
Uite ce a ieşit:
Sunt…un ocean îngheţat
Aş vrea… să topesc bariera dintre mine şi aerul vesel
Păstrez…priviri şi amintiri
Mi-aş fi dorit…să pot sterge amintirile
Nu îmi place… că nu pot face nimic în multe privinţe
Mă tem… de mine
Aud… paşi în întuneric
Îmi pare rău că… nu pot ajuta mai mult
Îmi plac…zâmbetele sincere
Nu sunt…cum ar trebui să fiu
Dansez… cu gândurile mele
Cânt…tăcerea
Niciodată… nu voi putea să topesc gheţa
Rar…văd soarele
Plâng când privesc…viitorul distrus
Nu îmi place de mine pentru că… sunt deseori insensibilă,iar alteori prea sensibilă
Sunt confuză… când trebuie să sparg gheţa şi nu stiu cu ce
Am nevoie… de soare
Ar trebui… să las timpul să le rezolve pe toate

Leapşa merge mai departe la Măry , Heliana , Nico.

Judecând după sunetul pe care îl scot paşii mei când ating zăpada pot spune că...a venit iarna din nou.Sau,mai pe scurt...a nins.Nu mi-a plăcut niciodată albul zăpezii.Îmi aduce aminte de un covor vechi sub care se ascunde toată mizeria,din lipsă de făraş.Albul nu înseamnă puritate,sau cel puţin nu pentru mine.Am realizat recent că nu îmi place albul.Ascunde ceva...de la toate mizeriile pământului pe care le ascunde cu delicateţe zăpada,până la secretele rochii de mireasă ce este purtată a doua oara.Dar, pe de altă parte, îmi place răceala pe care o emană...nu e o răceală normal, nu e frig.E un mesaj...ca şi cum Universul s-a restartat şi toţi viruşii din noi(sentimente negative sub acoperire) au dispărut.Pentru moment.Îmi place această răceală...îmi aduce aminte de iernile petrecute la bunici,de amintirile frumoase şi nu numai.
Am avut parte de o discuţie interesanta nefinalizată(mă simt ignorată...deşi nu cred că am motice.Sau am?Nu ştiu.Nu cred.).Am început să îmi fac inventarul vieţii mele.De ce am nevoie ca să pot să îngrop totul.Aş vrea ca totul să fie simplu.Nu...nu pentru mult timp.Pentru o zi?Oare cum o fi?Să poţi să obţii tot ce îţi doreşti?Cred ca mai bine nu:)) Unii oamenii ar profita de atata putere.Nu mai ştiu ce zic.M-am rătăcit.Cum unde?În privirea ta,dragule...Sau nu:)) (asta nu a sunat deloc a...mine)Hai să nu ne ascundem după nişte umbre când de fapt ele se ascund după noi...Acum pot să te privesc?Pot să te îngrop?Pe tine,dragă amintire.se spune că timpul le rezolvă pe toate.Se spune prost.Timpul doar acoperă unele goluri,îţi dă impresia că ai trecut peste când EA încă mai hoinăreşte voioasă în interiorul tău,aşteptând să îţi aminteşti că există.Vreau jeleuri:)).
My darling,who knew?
P.S.:Vine cineva la balul retro?

Vine cineva la Balul retro? 27 februarie,club Bloody Mary, invitat:Mărgineanu.
În altă ordine de idei,am zis să încerc un joc să vad ce spune muzica mea despre mine:)) .Uite ce a ieşit:
La ce mă gândesc eu acum? The one thing I left-Hawk Nelson (asta a nimerit-o :)) )
Ce-mi rezervă viitorul? Change- Taylor Swift (Suna bine:D)
Ce mi-ar spune un extraterestru? One more try-Timmy T(Ar fi ceva de genul:daca toţi oamenii sunt ca ea,ar fi mai bine să mergem pe altă planetă.Mercur suna bine...)
Ce i-aş spune eu unui extraterestru?Tell me-Failed Flight (Cu siguranţă!Cred că i-aş spune ceva de genul:Şi...şi..spuneţi-mi tot!Ce mâncaţi,ce faceţi acolo?Ce muzică ascultaţi?Ce zodie sunteţi?Citiţi Stephen King??Există lapte de soia acolo?)
Ce părere au ceilalţi despre mine?Dangerous mind-Within Temptation (serios? aaa,stai...începe cu: I am searching for the answers...I am close to the fire...da,asta sunt eu.)
Ce părere am eu despre viaţă? Crazy-Aerosmith (Aaah...m-a lăsat fără cuvinte...)
Ce părere am eu despre moarte? Dickhead-Kate Nash ( :)) începe să îmi placă jocul acesta)
Ce mă reprezintă cel mai bine? Fighter-Christina Aguilera (Dacă aşa spune playlistul...)
Cum a fost ziua de azi? Pretty Fly-Offspring (He is pretty fly for a white guy :)) )
Cum va fi ziua de mâine? Some Hearts are diamonds-Chris Norman (o.O Ce? Ok...să vedem ce o să se întâmple mâine...)
Ce părere au ceilalţi despre mine? Pet Semetary-The Ramones( :)) Deci...Melodia asta a fost făcută special pentru cartea mea preferata :x Cimitirul animalelor de...Stephen King,normal.Deci...când ceilalţi aud de mine se gândesc la Stephen King...ce drăguţ...sau nu.)
Ce vreau eu de la viaţă? Hate-Plain White (Ce? :))))) Hate is a strong word
But I really really,really don't like you...hmm:-? )
Ce ar trebui să fac în momentul acesta? True Friend (Nici nu ştiam că am melodia asta în calculator.Deci trebuie să o sun pe Teo aka Graţiela să văd cum se mai simte:-? "you don.t get angry when I change the plans"...aha:)) Teo ştie:)) )
Care e frica mea cea mai mare? What a wonderful World-Louis Armstrong (:)) chiar că asta e frica mea.Nu îmi plac lucrurile prea fericite.Întotdeauna lucrurile bune se termină prost:) )
Şi cam atât.

Mina şi Minu II sau Cum să ai o discuţie fără sens,cu întrebări fără sens şi răspunsuri scurte

Discuţie între Mina şi Minu.Să mă iertaţi dacă unele fraze nu au sens,pur şi simplu,ei doi vorbesc prin priviri şi e destul de greu să vă traduc cuvânt cu cuvânt,mai ales că Mina vrea să spună atât de multe în acelaşi timp încât te rătăceşti în privirea ei.Apropo,cei doi nu formează un cuplu,doar în mintea ei.Discuţia:
Mina:Ai simţit vreodată valurile cum se sparg de piciorele tale şi apa rece te înconjoară şi îţi cântă o melodie asurzitoare,dar repulsiv de dulce prin notele ei greţoase?
Minu:Nu.
Mina:Ai simţit vreodată palma vântului peste obrazul tău ars de soare?Şi cum îţi sopteşte el numele din adâncul abisului şi urletul lui îţi taie timpanul în două?
Minu:Nu.
Mina:Ai şimţit vreodată că încerci prea tare şă te lupţi cu timpul,iar când ai câştigat şi el a murit,viaţa te-a trântit înapoi în ghena speranţelor rătăcite?
Minu:Nu.
Mina:Ai simţit vreodată că primăvara a venit doar pentru tine,că păsările nu fac decât să îţi ducă durerea departe prin cântecul lor?Că florile înfloresc doar pentru ca au pe petale praful fericirii?Că soarele străluceşte doar ca să îţi lumineze părţile întunecate?
Minu:Nu.
Mina: Ai simţit vreodată că lumea s-a fracţionat în zeci de piese şi că un copil mic şi răsfăţat se joacă cu noi?Că suntem doar nişte pioni şi că acel copil o să se plictiseasca în curând de a juca şah şi ca probabil atunci vom fi aruncaţi într-o cutie de carton şi îngropaţi în curtea din spate?
Minu:Nu.
Mina:Dar ce ai păţit?Parcă tu erai cel vorbăreţ...
Minu:Nu.

Mina si Minu

Cum azi a fost ziua...cea mai proastă/bună din acest an(până acum),hai să nu ne prefacem că v-ar păsa motivele,m-am decis să...vă fac cunoştiinţă cu doua personaje dragi mie,asta o să îmi înveselească partea tristă."Mina,Minu faceţi cunoştiinţă cu cititorii." Mina e mai timidă.Să v-o descriu?E brunetă cu părul scurt,doar o suviţă lungă şi albastră îi atârnă gentil pe spatele mic.Poartă o rochie lungă şi roşie din bumbac ce îi acoperă locul unde ar trebui să se afle piciorul drept.L-a pierdut într-o luptă cu câinele vecinilor.Evident,ea a stat nemişcată în timp ce el îi mesteca încet piciorul,ochii sclipindu-i.Nu a spus nimic,doar a fost învăţată să tacă.Am menţionat că ştie să vorbească cu ajutorul privirii?Doar un schimb de priviri cu ea şi i-ai aflat toată viaţa,dar şi ea pe a ta.Pare ruptă dintr-o revistă ieftină de modă,cu toate acestea e superbă.Te cucereşte cu o singură clipire.Genele ei lungi te îndeamnă să vrei să o cunoşti,ca apoi să îţi doreşti să nu o fi cunoscut niciodată,iar după un timp să o vrei înapoi.E rea într-un mod greţos de dulce.În schimb,Minu e mult mai diferit.El e cel modest,cel ce întreţine atmosfera când toţi ceilalţi sunt prea plictisiţi ca sa mai vorbească.Din punct de vedere fizic,nu e strălucit.Are părul blond închis-şaten,are un ochi căprui şi unul lipsă.E cu jumate de mână mai înalt decât Mina,poartă un costum pe jumătate mâncat de molii.Cu toate acestea are o personalitate carismatică.Te atrage fără să vrei şi nu mai poţi scăpa.Umorul lui colorat nu te lasă sa pleci.Privirea lui te ţine captivă în propria ta minte.Ei nu vorbesc.Comunică prin priviri.Trăiesc într-o cutie îngropată în adâncul minţii mele.Doar sunt nişte păpuşi.Îmi place să le dezgrop şi să le privesc în toată splendoarea lor.Să mă înveselească.Doar ele sunt o parte ascunsă din amintirile mele,nu?Nu am avut niciodată nişte păpuşi ca ei doi în realitate,dar în mintea mea,ele există,mă rog...înţelegeţi voi. :)

Şi...zâmbesti...

Chicoteli spânzurate în cuier.
Priviri renăscute din cenuşa amintirilor.
Gândurile încă îmi mai sângerează.
Radioul încă mai funcţionează.
Muzica acapareză încet auzul.
Notele dansează frenetic în paşi de vals.
Vântul duce cu el lacrimile.
Te văd.Eşti lângă mine.
Te aud.Vocea ta mă mângâie.
Închid ochii.Te văd.
Zâmbetul tău e slăbiciunea mea.
Încă eşti lânga mine
Regretele au plecat de mult
O stea decolorată în întuneric.
Tu îmi dai putere.
Vreau să fim doar noi doi.
Să ne pictăm o lume colorată
Şi să ne mutăm în ea.
Te văd.Eşti lângă mine.
Şi...zâmbeşti...

Joaca de-a gânditul

"Cei care pătrund dincolo de aparenţă,o fac p propriul lor risc."(Oscar Wilde)

Aparenţa e o iluzie adevărată.Ne afundăm în aparenţă,ca indiferenţa să ne scoată la suprafaţă.Încercăm să nu ne ghidăm după aparenţe,întrucât spunem că sunt doar nişte impresii greşite.Dar oare întotdeauna aceste impresii sunt greşite?Unii sunt prea plictisiţi ca să încerce să creeze o impresie bună.În rest,toată lumea încearca pară altcineva,doar de dragul de a ieşi în evidenţă.Dar cu toate astea,ne schimbăm,sau cel puţin vrem să credem asta.Dar până la urmă,nu totul se schimbă?Oamenii se schimbă,vremea se schimbă,culoarea frunzelor se schimbă...sentimentele se schimbă.Mai ales că recent am experimentat o gamă largă de sentimente.Unele,ce dormitau liniştite în interiorul meu,au fost brusc trezite de sentimente de mâhnire,dezamăgire,furie şi ignoranţă.Ce a ieşit?Încă se mai luptă.Aştept încă câteva zile...hai să spunem 14-15(nu întreba de ce 14-15,nu pot să îţi dau un răspuns,sau cel puţin nu cel pe care îl aştepţi).
Dar toate se întâmplă cu un motiv,nu?Atunci eu de ce nu văd motivulpentru nimic din acţiunile mele,aparent logice?De ce tot ce fac mă aduce înapoi,la linia de pornire?Uite cum aberez,din nou.Doar azi e ziua în care fac curăţenie.Curăţenie în gânduri.Aşa că ţin să te felicit pe tine,cititorule.Puţini au răbdare să citească gândurile mele,aparent fara sens.
Poate că într-o joi voi învăţa să îmi ţin gândurile în ordine alfabetică,pe rafturi din lemn de ulm.Sau poate că nu.