Special pentru Teo

Puii lui Teo.
Treci de Boromir.Doar 4 lei bucata de pizza.O să simţi staţia după mirosul de aglomeraţie şi de spray Impuls luat de la magazinul de 3,8 lei din colţ, ce şi-a unit destinul cu traspiraţia.O să vezi şi rotocoalele fumului de ţigară ce ies din spatele pălăriei de in, al unei doamne mult prea solide.Lângă ea e un băieţel.Ochii de smarald, păr de aur, pare de ceară.Pare unul dintre cei 7 pitici,iar doamna, vrăjitoarea cea rea. Gura lui se întredeschide şi o întrebare iese afară: "Când vine autobuzul?". Lângă ei, un băiat mestecă indignat o gumă.Din căştile ce îi atârnă ca un şarpe şi se încolacesc pe gâtul lui se aude o manea veche.Prostie ambulantă.
Cu roţile scârţâind se aproprie un autocar ce se bălăngăne încet.Se opreşte.Autobuzul Cozia-Călimăneşti.4 lei biletul.Uşile se deschid scoţând un oftat prelung.Toată lumea intră.Intrăm şi noi.
Drumul e lung cu multe hopuri ce te fac să te bucuri că nu ai avut timp să iei micul dejun.Pregătit de mama ta, desigur.
Aerul închis.Brăduleţul de la oglinda şoferului se leagănă încet.Privind în faţă ai idea că pădurile te înghit.Că vei ajunge un alt Iona, în altă dimensiune, dar aceleaşi probleme. Şi totuşi...să te contopeşti cu natura, să fii una cu pasările, să poţi zbura în voie pe toţi norii şi de toate problemele nu sună atât de rău.Dar să fii mereu printre norii e destul de dureros.Trebuie să păşim din nou la realitate,mai exact pe pământul Călimăneştiului.Un pământ proaspat şi fin ce îţi alunecă printre degete ca şi viaţa.
Si ajugem la casa lui Teo.Mai exact un schelet cu inimă din ciment.O inimă peticită cu cărămidă.
Acolo, protejaţi de un gard, îşi petrec copilăria puii.Puii galbeni ca de ceară, cu gâturi lungi şi cioc portocaliu. Cu inimă mică, dar plina, fară creier, dar totuşi mai maturi decât mulţi oamenii.Nu au idee ce se întâmplă afară, nu le pasă, atata timp cât îi hrăneşti.Un gard, ca o barieră între ei şi noi, între puritate şi mizerie, între libertate şi pedepse, între o viaţă şi VIAŢĂ ca ceva palpabil şi cu gust amar.