luni, 16 martie 2009

Efemeritatea parvenitului

Vocile prind culoare.
Roşu.Ca privirea ta.
Roşu.Roşu lichid.Ca ura ta.
Eşti pierdut printre gânduri.Gândurile mele.
Te împiedici de realitate.
Te ridici.Realitatea e trecătoare...nu?
Şi zbori.Spre stele.
Să îţi faci o coroană din ele.
Dar întunericul îţi sopteşte secretul.
Şi te-a demascat.Nu mai poţi fugi.
Masca ţi s-a spart.
Pierdut prin imagini.
Pierdut prin cuvinte,
Pierdut prin sentimente învolburate.
Eşti efemer.

5 comentarii:

Grațiela spunea...

Hei, nu-i corect. Obsesia pentru roşu în creaţii e a mea... [-(

*dar nu mi-am luat drepturi de autor :))

Adina spunea...

da?ai obsesie pentru rosu?serios?:))

Iulia I. spunea...

Eu nu am obsesii in creatii :))
...
Imi place foarte mult ideea poeziei.
Rosu- ca si culoare poate exprima atat de multe ....
Ai surprins aceasta culoare in ipostazele ei cele mai reprezentative: iubirea si ura, nu ?!

Adina spunea...

Eu am obsesii temporare:))
Da,rosu e culorea cea mai reprezentativa pentru multe sentimente...

ClaudelGFX spunea...

fiecare persoana percepe nuata dupa bunul plac, deci prin urmare poti gusta din cuvant asazisa culoare,
dar obsesia ar fi doar un gust efemer de Femeie :)