Confuzie

Capul îmi e plin de cuvinte necunoscute. Încep să reneg gândurile raționale și să ascult de ce unii oameni numesc suflet și nu e bine. Dar pe o ureche îmi intră mobilitatea socială, pe alta o turmă de idei ce nu au deloc legătură cu sociologia. Și totuși sunt pe loc, dar mă învârt și încep să amețesc. Dar e o amețeală plăcută, dar nu e benefică. Și oamenii trec pe lângă mine purtând aceleași pălarii vechi, purtând aceleași haine ponosite și aceleași priviri inexpresive. Le aud pașii mult mai tare decât ar trebui, iar vocile lor sunt ca niște sulițe în timpan și parcă toți vor să mă nimicească. Iar eu îmi pot construi un glob de sticlă imens. Dar oamenii îl vor sparge și atunci cine mă va apăra de sulițele din glasul lor? Sunt sigură că pot trece printre ei. Sunt sigură că îi pot înfrunta. Dar până când o sa am acel curaj, până o să îmi dai acel curaj, o să continui să mă învârt, sperând ca nu o să amețesc prea rău. Încă sunt aici, dar locul devine mult prea gălăgios și mă rănește.

Am revenit!!!

Dupa o pauză mult prea lunga, am revenit cu o postare. Recent, simțeam nevoia să scriu. Motivul nu îl știu exact, poate e faptul că de 4 luni nu îmi mai găsesc jurnalul... și îi simt lipsa. Din nou, nu am un subiect despre care să vorbesc așa că o să bat câmpi sperând că nu voi cădea în penibil.
Aș putea vorbi despre faptul că sunt probabil printre cei 0,0001 % adolescenți de pe această planetă ce nu are cont de facebook. Încă mă aștept ca fanii Facebook să mă răpească pe mine și pe restul de 0,0001% persoane și să ne închidă într-o cameră unde sa avem doar un calculator și să ne oblige sa ne facem cont folosind diverse tactici de tortură virtuale. Am o imaginație prea... fără sens.
AA! Și așa ca de final, să aveți o primăvară plină de gânduri înflorite și dorințe în limita bunului simț!
P.S. : Mulțumesc din suflet persoanelor speciale care m-au susținut timp de 6 ore la concursul de monologuri ” Speak Out ” !

Cetăţean cu drepturi depline. Superficialitatea e de sezonul trecut

Săptămâna trecută am primit de la primărie un atestat pentru că... am devenit majoră luna trecută. Interesantă diplomă... dacă o pot numi aşa. Am stat şi m-am gândit la avantajele împlinirii vârstei. Şi... da! Sunt mai multe decât mă aşteptam: acum pot să votez, pot să fac şcoala de şoferi ( nu o voi face prea curând... ), pot să dau oamenii în judecată, pot sa traiesc la alt nivel sentimentele, parcă acum nici nu îmi mai e ruşine să urăsc... De o lună şi ceva, încerc să gândesc mai matur :)) Şi să fiu mai veselă, să mă distrez mai mult, să nu mai regret nimic şi să nu mă mai mint.

Am început să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Si nu îmi place ce văd. Prea multă artificialitate, de superficialitate nu mai e vorba ( şi se spune că nu frumuseţea exterioară contează...), aroganţă, dar de aia grosolană... şi oameni ce pur si simplu sunt puşi pe Pământ ca să nu dispară specia. Toţi facem parte din fiecare categorie la un moment dat. Şi asta e al naibii de trist. Şi cel mai trist e... că nu ne dăm seama de asta... Suntem atât de superficiali că nu vedem bine nici realitatea. Suntem mult prea idealişti, fiecare trăieşte în propriul lui glob de cristal. Mă întreb ce se va întâmpla cand se va sparge? Oare vom vedea că de fapt totul e o iluzie şi ca minţindu-ne nu ne ajutăm deloc?

Superficialitatea ne ucide. Cântăreste prea mult. Ar trebui să se inventeze şi săli unde să dai jos superficialitatea. Mă întreb dacă s-ar duce cineva... Sezonul asta se merge pe implicare. Cel puţin eu încerc :D

Fără noimă

Ruşine să îmi fie. Nu am mai scris de doua săptămâni şi cu toate astea tot nu ştiu ce să scriu. Am scris până şi poezii, dar încă nu le public. Mai lucrez la ele.

Recent, mă rog nu chiar atât de recent, am... făcut multe lucruri... dar, mai ales, m-am gândit la multe lucruri. Am început să analizez totul, în cele mai mici detalii. Şi nu e bine. Deloc. Dar, pe de altă parte, încerc sa văd numai partea pozitivă a lucrurilor. Şi nu îmi iese, dar eu continui să încerc.

În altă ordine de idei, am nevoie de o pauză. Cred că mâine îmi voi lua camera şi cum tot stau eu aproape de nişte dealuri, o sa profit de ocazie şi voi incerca să fac nişte poze toamnei. Dacă reuşesc să imortalizez ceva frumos, o să le postez.

Întotdeauna mi-a placut foarte mult toamna. E un anotimp plin de melancolie, depresii, regrete, dar şi anotimpul fluturilor in stomac, anotimpul cel mai prielnic ca sa te îndragosteşti ( tare am impresia că mulţi mă vor contrazice ). Şi totuşi, încă nu simt asta... deşi toamna e aproape de sfârşit... şi parcă nici inspiraţia aia tipic toamnei nu o mai am... Poate e din cauza vremii :D

Şi totuşi... totul se complică.

Bine ai venit, Octombrie!

Nu am mai publicat nimic de ceva timp... Pur şi simplu, parcă nu am avut ce spune. S-au întamplat multe lucruri destul de semnificative între timp, dar nu am de gând sa fac din blog un jurnal cu foarte multe detalii pe care lumea se va plictisi citindu-le, deşi, din postările anterioare văd că tind să fac asta... Săptămâniile care tocmai au trecut, am jonglat cu veselia şi melancolia fără un motiv anume. Am încercat să îmi organizez mai bine timpul, nu prea am reuşit... dar încă mai încerc.

De ieri, tot devorez o carte de Stepehen King( La miezul nopţii) şi mi-am dat seama că stilul lui încă mă face să tresar la fiecare mişcare ce o aud în timp ce îi citesc poveştile. Unele lucruri, pur şi simplu nu ne pot plictisi. Sunt lucruri care ne trezesc interesul chiar şi după foarte mult timp. Sau lucruri care pur şi simplu ne stârnesc interesul, dar nu le putem avea. Sau le-am avut, sau le.am fi putut avea. Ca şi cum am avea o cioclată imensă(eventual amăruie, ca sa fie mai gustoasă) şi abuzăm de ea, iar când se termină plângem dupa ea ca un copilaş. Pare că am deviat de la subiect, dar nu e aşa.

O să încerc sa postez mai des. Promit. Acum revin la Stephen King.

Three Days Grace - Last to know
Asculta mai multe audio Muzica

Three Days Grace - Lost In You
Asculta mai multe audio Divertisment

Leapsa

Primită de la Heliana

prima băutură: probabil lapte

prima mâncare: pas...

prima amintire: eu, copil mic de vreo 4-5 ani mergând cu maşina lui unchimio.

primul gând frumos: când eram mică aveam numai gânduri frumoase în minte..gen: aş putea să îi cumpăr ceva de mâncare cerşetorului...

primul gând urât: gândurile urâte au început odată cu şcoala... nu mi-l amintesc pe primul...

prima faptă bună: am ajutat un căţeluş

prima faptă rea: nu am împărţit o bucată de ciocolată cu o prietenă, în cls I. A fost prima oară când am refuzat..

şi încă mai am remuşcări...

primul contact cu calculatorul: jocul Harry Potter

prima senzaţie: anxietate...ce caută atâţia copii la un singur loc? Eram destul de antisocială când eram mică:))

prima enervare: acelasi răspuns ca la întrebarea anterioară.

prima spaimă: primul coşmar.

prima emisiune tv: era o emisune pe Tvr 1 despre gimnastele României...

prima carte începută: citeam multe poveşti nemuritoare când eram mică şi poveşti cu zâne. Dar prima carte citită în

întregime, a fost Robinson Crusoe, în clasa a III-a.

primul vis: Că era război şi îmi vorbea icoana şi mă avertiza..etc... mă uitam f mult la desene atunci şi

eram foarte credincioasă.

către Teo

Zilele astea...

Zilele astea m-am întors de la bunici ( Feteşti, Ialomiţa). Deja îmi lipseşte liniştea de acolo... Singurul regret al meu a fost că nu am putut ajunge la Rock city, dar când mi-am recuperat netul am aflat că s-a amânat...

În altă ordine de idei, zilele astea am descoperit un nou forum. Deşi nu sunt adepta lor, acesta e un forum nou, dar care pare sa promită multe. Take a look: here.Acolo am găsit o postare: 100 de moduri de a te sinucide ( e sadic-amuzant :)) ) Câteva exemple: 11. Folosesti puterile telekinetice pentru a face tavanul sa cadă pe tine, 23. Spânzură-te cu beteala atârnată de tavanul City Mall-ului, in perioada Crăciunului., 37. Pune-te rău cu un trib de canibali.
38. Încearcă să te inneci cu o linguriţă de apă. Nu te da bătut pana nu iţi iese., 42. Inchide-te într-o camera. Aşteaptă să mori de foame., 48. Numără toate zecimalele lui pi. (nu, alea nu sunt toate… are o infinitate de zecimale), 62. Joacă-te cu crocodili. Restul aici.

Şi melodia pe care o tot ascult de vreo doua săptămâni încontinuu:

the white stripes - i just don't know what to do with myself
Asculta mai multe audio Muzica