Avion...
cu motor...
Ia-mă şi pe mine în zbor!
Mai creşti şi tu...
Cresc,cresc...în centimentri puşi pe cap.
Ştii,pantalonit tăi coloraţi cu vise sunt cam murdari.
Sunt doar decoloraţi.
Şi-au pierdut norii.
Nu...ei doar se ascund.Sunt în buzunar.
Nu înţeleg nimic.
Ai înţeles vreodată?
Eşti imatur.
Doar atât?
Îmi vreau înapoi visele!
Aleargă după vânt,poate o să ţi le înapoieze.
Vreau să nu mai existe timpul,vreau să nu mai existe Univers,vreau să nu mai existe nimic ce nu e concret.
Bine.
Vreau să am o discuţie cu Timpul.
Progresezi.
Vreau să mă mut pentru o lună pe Marte.Dar o sa iau oxigenul cu mine.
Şi noi?
O să vă trimit o vedere de acolo.
Aşa e mai bine.
Şi o să revin.
De ce?
Ai dreptate.Poate acolo nu există timp.
Nu.
Nu?
Da.
Da? Nu?
Se poate spune şi aşa.
Ce poţi să mai faci pe Marte?
Ce ai vrea să faci pe Marte?
Să mănânc jeleuri....
Poate au alt gust acolo.
Acum o vezi,acum nu o mai vezi.
Ce?
Cum ce?Umbra?
Există umbră pe Marte?
Ştii vreun loc unde nu e umbră?
Sub pământ.
Dar noi nu locuim acolo.
Nu încă.Există sub pământ pe Marte?
De ce am vrea să aflăm?Ce e sub pământ să rămână acolo.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
jeleurile ruleaza oriunde-n univers. :x
Da:X
Ti-am lasat o leapsa la mine pe blog. :D
Hmm.... sa inteleg ca sunt prea "matura" ca sa te inteleg? De pe Marte vin barbatii. Eu ma tot plimb pe Marte ca sa invat a comunica pe limba lor. Atata e bun intr-o calatorie pe marte: inveti limba.
Chestia cu jeleurile e draguta... simpatica.
Trimiteți un comentariu