vineri, 23 octombrie 2009

Fără noimă

Ruşine să îmi fie. Nu am mai scris de doua săptămâni şi cu toate astea tot nu ştiu ce să scriu. Am scris până şi poezii, dar încă nu le public. Mai lucrez la ele.
Recent, mă rog nu chiar atât de recent, am... făcut multe lucruri... dar, mai ales, m-am gândit la multe lucruri. Am început să analizez totul, în cele mai mici detalii. Şi nu e bine. Deloc. Dar, pe de altă parte, încerc sa văd numai partea pozitivă a lucrurilor. Şi nu îmi iese, dar eu continui să încerc.
În altă ordine de idei, am nevoie de o pauză. Cred că mâine îmi voi lua camera şi cum tot stau eu aproape de nişte dealuri, o sa profit de ocazie şi voi incerca să fac nişte poze toamnei. Dacă reuşesc să imortalizez ceva frumos, o să le postez.
Întotdeauna mi-a placut foarte mult toamna. E un anotimp plin de melancolie, depresii, regrete, dar şi anotimpul fluturilor in stomac, anotimpul cel mai prielnic ca sa te îndragosteşti ( tare am impresia că mulţi mă vor contrazice ). Şi totuşi, încă nu simt asta... deşi toamna e aproape de sfârşit... şi parcă nici inspiraţia aia tipic toamnei nu o mai am... Poate e din cauza vremii :D
Şi totuşi... totul se complică.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Bine ai venit, Octombrie!

Nu am mai publicat nimic de ceva timp... Pur şi simplu, parcă nu am avut ce spune. S-au întamplat multe lucruri destul de semnificative între timp, dar nu am de gând sa fac din blog un jurnal cu foarte multe detalii pe care lumea se va plictisi citindu-le, deşi, din postările anterioare văd că tind să fac asta... Săptămâniile care tocmai au trecut, am jonglat cu veselia şi melancolia fără un motiv anume. Am încercat să îmi organizez mai bine timpul, nu prea am reuşit... dar încă mai încerc.
De ieri, tot devorez o carte de Stepehen King( La miezul nopţii) şi mi-am dat seama că stilul lui încă mă face să tresar la fiecare mişcare ce o aud în timp ce îi citesc poveştile. Unele lucruri, pur şi simplu nu ne pot plictisi. Sunt lucruri care ne trezesc interesul chiar şi după foarte mult timp. Sau lucruri care pur şi simplu ne stârnesc interesul, dar nu le putem avea. Sau le-am avut, sau le.am fi putut avea. Ca şi cum am avea o cioclată imensă(eventual amăruie, ca sa fie mai gustoasă) şi abuzăm de ea, iar când se termină plângem dupa ea ca un copilaş. Pare că am deviat de la subiect, dar nu e aşa.
O să încerc sa postez mai des. Promit. Acum revin la Stephen King.


Three Days Grace - Last to know
Asculta mai multe audio Muzica


Three Days Grace - Lost In You
Asculta mai multe audio Divertisment