... să fie un inel. Ca să îl pot învârti pe deget.
... să îl hrănesc doar cu gânduri, ca să îl țin ocupat. Le-aș fi adunat de la oamenii pierduți în lumea lor, care își lasă gândurile să zboare( le poți prinde chiar și cu mâna liberă, dar ai grijă să nu intre cumva în capul tau, altfel devii prizonierul lor).
...să fie de lut, ca să îl pot modela.
...să fie de lemn, ca să îl pot alinta Pinocchio sau Buratino.
...să fie un ursuleț de pluș ca să îl sufoc atunci cand am coșmaruri.
... să aibă urechi ascuțite, blană și gheare ca să poată fi o pisică. Ar fi putut chiar să învețe să toarcă.
...să fie un robot ca să îl pot programa, reseta, porni, opri, incărca, seta și în cap sa aibă doar un cip și să fie de metal ca să nu rămână urme pe corpul lui atunci când se lovește de pereti.
...să fie prinț. Ca să îi pot scrie un basm și să îi ofer cadou un cal.
...să fie o insecta. Ca să decid dacă îl strivesc sau îl las să traiasca.
...să fie o zi a saptămânii. Așa aș fi știut mereu că se va întoarce.
...să fi fost un tatuaj ca să îl pot avea mereu cu mine și să îl cunosc doar eu.
Mi-ar fi placut să îl fi inventat. Așa aș fi fost sigură că există.
duminică, 29 mai 2011
luni, 19 iulie 2010
Ah! Vacanţa!
Things keep getting better!
Uitandu-mă în urmă îmi dau seama ca m-am distrat vara asta. Cupa Izvoarelor, Summer School, Global Village şi.... cutia( Teo ştie) ! Şi parcă totul e din ce în ce mai bine. Am ambiţie, am putere, am vise. Şi sunt sigură că vacanţa asta va fi din ce in ce mai buna.
Voi cum sunteţi? Vă distraţi?
Uitandu-mă în urmă îmi dau seama ca m-am distrat vara asta. Cupa Izvoarelor, Summer School, Global Village şi.... cutia( Teo ştie) ! Şi parcă totul e din ce în ce mai bine. Am ambiţie, am putere, am vise. Şi sunt sigură că vacanţa asta va fi din ce in ce mai buna.
Voi cum sunteţi? Vă distraţi?
joi, 3 iunie 2010
Eu, Tu
Eu nu
Eu da
Eu noi
Tu tu
Tu eu
Tu noi.
Eu plâng lipsa de vitamina A
cu unghiile scrijelindu-ți privirea
Tu strivești buburuze cu degetul mare
de la cealaltă mână stângă.
Noi suntem din ciocolată
Gândim doar când e frig afară
Suntem eschimoșii de la Marea Neagră
Eu nu.
Tu noi
Noi noi.
Eu da
Eu noi
Tu tu
Tu eu
Tu noi.
Eu plâng lipsa de vitamina A
cu unghiile scrijelindu-ți privirea
Tu strivești buburuze cu degetul mare
de la cealaltă mână stângă.
Noi suntem din ciocolată
Gândim doar când e frig afară
Suntem eschimoșii de la Marea Neagră
Eu nu.
Tu noi
Noi noi.
duminică, 9 mai 2010
Din nou
Mereu zic ca o sa scriu mai des şi... nu prea ma ţin de cuvânt. De data asta nu mai zic nimic. Mai sigur aşa.
Vreau doar să postez o melodie care mă poate înveseli oricând. Cred că toată lumea o ştie. Mi se pare superbă.
http://Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 13 martie 2010
Oameni de sticlă îmbrăcați în păcate ,
își poartă orgoliul la vedere și inteligența în buzunar.
De ce ai vrea să trăiești într-o lume
unde sunt cu toți morți?
Cum de nu te impresionează strigătul de ajutor al lupilor?
și viața ta arzând e o torță de apă
și țipete îți curg prin vene
și lilieci prin gânduri
și nimic prin inima.
joi, 11 martie 2010
Nichita Stănescu
Inima
Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
Inima
Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
joi, 4 martie 2010
Fericire. La kilogram, la metru, la grade Celcius. Și fericirea asta vine de peste tot, dar se oprește la un metru de mine și mă privește indiferentă. O parte din ea sare entuziasmată în brațele mele. Restul tot e indiferentă. Dar nu îmi pasă. E totuși plăcută. Asta nu înseamnă că mă mulțumesc cu puțin. Economisesc.
Și priviri îți circulă prin vene și sânge prin ochi.
Și priviri îți circulă prin vene și sânge prin ochi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)